Nimic nu-i intamplator si totul poate fi mantuitor

"Eu simt doua mari dureri pe care vreau sa vi le pun la inima: dezradacinarea din Dumnezeu si incapacitatea [omului] de a privi intregul existentei. Dezradacinatul, sarmanul, trece in superficial, si incapacitatea de a privi intregimea existentei: faptura intreaga, cu Ziditorul ei" spunea Pr. Galeriu si ma regasesc in durerile Parintelui.

Intregirea, din punct de vedere al existentei umane, presupune a vedea fiecare din noi cele doua adevaruri: pe Dumnezeu si creatia vazuta de care ar trebui sa ne bucuram. Suntem chemati sa ne bucuram asa cum S-a bucurat Dumnezeu cand a creat totul pentru noi, simturile nefiind altceva decat "portite" care fac posibila plinirea bucuriei.

Vindecarea orbului din Ierihon este un gest "firesc" facut de Hristos. De aceea venise printre noi, spre a vindeca neputinta noastra si a ne aduce la cunostinta Adevarului prin Lumina Lui, asa ca si acest "fiu a lui Avraam" trebuia sa se bucure! Iar ca bucuria sa fie deplina, trebuia sa-si recapete vederea… Trebuia sa vada chipul lui Hristos, sa ne amintim ca suntem creati din lumina si trebuie sa traim in Lumina "si lumina intru intuneric lumineaza si intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1,5 ). Neputinta acesta este o consecinta a alungarii din Rai dupa pacatul stramosilor, insa prin minunea facuta, Hristos tamaduieste si trupul, si sufletul; trupul pentru ca acum este intregit prin capatarea vederii, iar sufletul prin izbavirea de lupta cu gandurile ce innegresc credinta. Sufletul omului suferind este mereu impartit intre speranta si deznadejde; intre dragoste si ura; intre acceptare situatiei si refuzul de a trai; intre bucurie si durere; intre rai si iad…

Cu toate ca din mila Domnului sunt intreg, slujind cu bucurie lui Hristos, in fata unui astfel de om raman mut!... Ma aflu in imposilitatea de a vindeca, incerc sa mangai suferinta rugandu-ma, plangand in sinea mea. Si uite cum o singura intalnire poate fi prilej de a-mi vedea si handicapul meu: nu pot vorbi! Sunt coplesit de situatie, de om; dar nu de putine ori intalnim oameni cu diferite simturi lipsa, dar care ne intaresc in credinta, in dragoste, in rugaciune…

De ce se nasc oameni orbi? De ce se nasc oameni cu diferite handicapuri?... Nu stiu, Domnul stie! Dar sa nu uitam ca prin ei de multe ori se vede lucrarea Domnului in viata noastra, caci nu sunt parasiti, ci din contra, sunt mult mai ocrotiti. Sunt cazuri de oameni ce si-au pierdut vederea, dar au slujit lui Dumnezeu cu credinta, rugandu-se ca cei credinciosi sa aiba bucurie, vorbind despre frumusetea Raiului (Pr. Teofil Paraian); oameni care au cantat bucurandu-ne cu melodii ce ne-au infrumutesat viata (Ray Charls, Bach care din cauza unor interventii chirurgicale gresite isi pierde vederea in ultimii ani de viata, fara a inceta a slavi pe Domnul prin muzica); oameni care ne-au invatat sa vedem pe Dumnezeu atunci cand noi priveam pacatul.

Dar noi cei care vedem, la ce ne uitam? Noi cei care suntem intregi trupeste, incotro ne indreptam privirea? Vedem faptura intreaga cu Ziditorul ei?... Sau am ramas pironiti cu ochii pe stralucirea orbitoare a lucrurilor lumesti, fiind coplesiti de o frumusete ce ne indeamna sa pacatuim? Uitand ca toate erau "bune foarte" (Fac. 1, 8), iar acum sunt denaturate prin intrebuintarea gresita pe care suntem indemnati sa o facem?... Fa-ti timp sa vezi!

"In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!" (Rudyard Kipling)

Sursa aici: