Patimile sufletului

Un frate a plecat, odata, din partile unde traia avva Pimen si s-a dus intr-un tinut strain. Acolo s-a intalnit cu un pustnic care era plin de dragoste si, de aceea, multi veneau la el. Fratele i-a vorbit despre avva Pimen, iar pustnicul, auzind despre virtutea batranului, a vrut neaparat sa-l cunoasca.

La putina vreme dupa ce fratele s-a intors in Egipt, pustnicul s-a sculat si a venit din tinutul strain in Egipt, la fratele cu pricina, caci ii spusese unde locuieste. Vazandu-l, fratele a ramas uimit si s-a bucurat foarte tare. Pustnicul i-a zis: "Te rog, fii bun si du-ma la avva Pimen". Atunci, fratele l-a condus la batran, spunandu-i acestuia: "E un om vestit, iubitor si tinut la mare cinste in tara sa. I-am vorbit despre tine si a venit anume ca sa te cunoasca". Batranul l-a primit cu bucurie, s-au imbratisat, apoi s-au asezat.

Strainul a inceput sa vorbeasca din Scriptura, despre tot felul de lucruri spirituale si ceresti, dar avva Pimen si-a intors fata si nu i-a dat nici un raspuns. Celalalt, vazand ca nu vrea sa vorbeasca cu dansul, s-a suparat, a iesit si i-a zis fratelui care-l adusese: "Am batut drumul degeaba pana aici. Uite, am venit la batran si el nici nu vrea sa-mi vorbeasca". Atunci fratele a intrat la avva Pimen si-l intreaba: "Avva, omul acesta mare si slavit in tinutul sau a venit aici pentru tine. De ce nu-i vorbesti?". Batranul i-a raspuns: "El este sus, vorbeste despre lucruri ceresti, iar eu sunt jos, vorbesc despre lucruri pamantesti. Daca mi-ar fi vorbit despre patimile sufletului, i-as fi raspuns. Dar la cele spirituale eu nu ma pricep".

Fratele a iesit si i-a spus strainului: "Batranul nu se grabeste sa vorbeasca din Scriptura, dar daca-l intrebi despre patimile sufletului, iti va raspunde". Acela, strapuns pana la lacrimi, a intrat la batran si i-a zis: "Ce sa fac, avva, fiindca ma stapanesc patimile sufletului?". Batranul l-a privit cu bucurie si i-a zis: "De data asta ai venit bine! Acum deschide-ti gura despre asemenea lucruri si eu ti-o voi umple cu bunatati“. Celalalt, tragand mult folos, a zis: "Intr-adevar, aceasta este calea adevarata“, si s-a intors in tinutul sau multumind lui Dumnezeu pentru ca l-a invrednicit sa cunoasca un asemenea sfant.