Sa nu crezi in vise

"Prologul din 26 Februarie - SĂ NU CREZI ÎN VISE "Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh, că nu se cade a crede în vise.
De vreme ce unii, crezând în vise, au rătăcit de la calea cea dreaptă, pentru aceasta, dar, vă aducem aminte că nu se cuvine a crede în vise, că ele trec ca vântul şi nu sunt adevărate, ci niste gânduri rătăcite, de cele mai multe ori, asemănări şi năluciri ale vicleanului diavol, spre înselarea noastră. Drept aceea, şi spre căderi îi duc pe oameni. Pentru acestia a şi zis mai înainte, Apostolul Iuda, ruda Domnului: „Oamenii acestia văd vise şi prin ele îsi pângăresc şi trupul lor şi nesocotesc orice stăpânire” (Iuda 1, 8). Iar Ecleziastul zice: „Să nu crezi în vis, ca să nu se mânie Domnul asupra ta, pentru că visele însală pe cei fără de minte. Că precum este cel ce goneste vântul, ori vrea să-şi prindă umbra sa, asa este şi cel ce crede în vise”. „Că ce adevăr este în minciună? Şi de la diavolul ce poţi scoate curat?” (Isus Sirah 34, 1-6). De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta pe ele. Că pe mulţi i-au înselat visele şi au căzut cei ce au crezut în ele. Chiar de s-ar arăta cuiva, ca lumină sau ca foc, nicidecum să nu crezi, că diavolul cu acelea însală. Că zice Pavel: „Şi ca înger al luminii se închipuie el”. Deci, bine este ca, mai înainte de somn, să ne rugăm spre gonirea vrăjmasului.
Încă sunt şi alte vise, precum zice Iov: „întâi, adică, grăieste Domnul, dar omul nu ia aminte şi atunci El vorbeste în vis, în vedeniile nopţii, şi-l cutremură cu arătările sale.” (Iov 33, 14-16). Ci noi, nu se cuvine să le credem, măcar şi arătare dumnezeiască de ni se va trimite nouă, pentru ca, în loc de soare, să primim fum, că mare este primejdia înselării. Sunt şi multe povestiri, despre cei ce s-au înselat cu visele şi cumplit au pierit, ci numai una aici o spun, spre întărirea cititorilor.
Era un oarecare mare sihastru şi trăia în pustie şi se închisese într-o pesteră, care, cu multa lui înfrânare, cu postul şi cu privegherea întru rugăciuni şi cu alte nevoinţe, osteneli şi fapte bune, întrecea şi covârsea pe mulţi. Dar, nepăzindu-se şi socotind înselăciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrăjmasul şi în cumplită alunecare a căzut. Că, amăgindu-l, vrăjmasul îi arăta lui în vis, feluri de feluri de vedenii şi arătări şi cele ce vedea el în vis se izbândeau aievea, până s-a încrezut de-a binelea în vise. Şi, după ce s-a încrezut el bine, într-o noapte, i-a arătat lui diavolul în vis, că tot neamul şi soborul crestinesc, cu Apostolii şi cu Mucenicii se află la un loc întunecat şi de osândă şi lipsit de orice bine, plin de toata rusinea şi murdăria şi de aceea toţi erau mâhniţi şi scârbiţi. Iar în faţa lor, neamul evreiesc cu Moise şi proorocii, se afla într-un loc luminat, linistit, plin de frumuseţe şi de toată mângâierea, desfătarea şi veselia. Şi-l sfătuia pe el înselătorul, zicând: „Iată, acum, vezi şi neamul vostru crestinesc, la ce loc şi în ce chip se află, şi vezi şi neamul evreiesc. Deci, de vei vrea sa fii însoţit şi împărtăsit fericirii neamului evreiesc, te sfătuiesc să mergi şi să primesti tăierea-împrejur şi legea şi credinţa evreiască.”. Iar el, fiind foarte întărit în visele sale, a făcut asa cum l-a sfătuit vrăjmasul în vis. Şi, iesind din pesteră, lăsând pustia şi viaţa sihăstrească, a iesit în lume; şi se împliniseră saizeci de ani de când nu iesise din pustie. Şi, mergând la scoala şi soborul evreiesc, le-a spus lor cum a văzut el în vis neamul crestinesc, la loc întunecat şi de osândă, iar neamul evreiesc, la loc minunat, plin de frumuseţe şi de bucurie. Şi s-au bucurat mult toţi evreii, auzind acestea, şi l-au îndemnat să primească legea lor. Iar el, cu mare bucurie, a primit tăierea împrejur pe trupul său şi toată legea lor; şi asa l-a biruit vrăjmasul.
Aceasta i s-a întâmplat lui, că n-a câstigat dreapta socoteală şi s-a deprins, din tinereţele lui, numai voii şi sfatului gândurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun şi folositor al părinţilor şi al fraţilor, niciodată nu l-a cercat. Drept aceea, fraţilor, să nu credem în vise, nici în năluciri, pentru că zice Domnul: „Privegheaţi că nu stiţi în ce ceas va veni furul. De ar fi stiut stăpânul casei ceasul venirii, ar fi privegheat şi n-ar fi lăsat să-i sape casa lui.” Să ne rugăm, dar, Stăpânului Hristos, Dumnezeului nostru,
să ne izbăvească pe noi de duhurile cele potrivnice."