Este mai tarziu decat crezi...

   Acum ceva vreme, in cadrul unui pelerinaj pe la manastiri, am intalnit icoana unui sfant roman, daca nu ma insel, pe care am citit un cuvant unic. Sfantul tinea in mana un sul de hartie, pe care erau scrise cuvintele: "Este mai tarziu decat crezi..." Cuvintele sfantului au fost atat de zguduitoare inimii mele, incat nici pana astazi nu le-am uitat. Din pacate insa, acestea imi vin in minte numai din cand in cand, iar nu neincetat.

Sfintii Parinti rostesc, in unanimitate: "Pururi de vei vedea moartea in fata ta, nu vei mai gresi." Asa am inteles si eu cuvintele sfantului din icoana, ca pe un semnal de alarma, tras pentru trezirea omului din lene si nepasare, din impietrire si amanare. Gata oricand pentru plecarea din aceasta lume, omul va cadea cu mult mai greu in ispitele celui viclean.

Cuvantul atat de cunoscut - "Mai bine mai tarziu, decat niciodata." - nu este unul pe care sa ne putem baza, in cele ce priveste viata duhovniceasca. Daca pe acest gand nu ne putem baza nici macar in cele lumesti, in afaceri si alte munci, cu atat mai mult nu o putem face in cele ce priveste viata cea vesnica.

A spune "mai bine mai tarziu, decat niciodata" inseamna a amana pentru mai tarziu infaptuirea gandului celui bun primit in prezent, fie direct de la Dumnezeu, fie prin vreun om de aproape. Amanarea este insa totuna cu lipsa desavarsita a faptei celei bune si cu ispitirea lui Dumnezeu, caci prin amanarea lucrului celui bun se profita de bunatatea lui Dumnezeu, crezand ca nu ni se va ingadui sa murim inainte de vreme.

A hrani nadejdea ca vom trai ani indelungati si in putere, ba inca si ca vom lucra toate cele bune, dar mai tarziu, este o nadejde neintemeiata, caci vedem cum oameni de peste tot mor in floarea varstei, ori chiar din copilarie, fie de boala, fie in accidente.

In fiecare seara, rostind si noi rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa imi zace inainte si iata moartea imi sta inainte."

Oare cati dintre crestini constientizeaza faptul ca in fiecare noaptea, suflelul le poate fi luat din trup?! Cunoastem inca si pilda cu bogatul cel lacom, caruia i s-a zis: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Sa luam deci aminte la indelunga bunatatea lui Dumnezeu, insa fara a profita de ea.

Tinand cont ca nici un om nu stie ceasul in care sufletul sau se va desparti de trup, se cade ca omul sa fie gata oricand spre a se infatisa inaintea Dreptului Judecator, avand haina vietii curata si impobodita cu fapte bune, iar candela sufletului aprinsa.

"Astazi" este vremea de a incepe o viata duhovniceasca si a lucra virtutile, iar nu "mai incolo", ori "maine".

Drept aceea, decat sa spunem "mai bine mai tarziu, decat niciodata", mai bine spunem:

"Mai bine mai devreme, decat prea tarziu."

 http://www.crestinortodox.ro/