Smerenia şi mândria (prima parte)

Deci cine se va semeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.(Mt.18, 4)
Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.(Lc.14, 11)
…Ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu(Lc. 16,15)
Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.(Lc.17, 10).
Iar vameşul, departe stand, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului(Lc.18,13).
Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Iac.4,6).şi 1 Pet.5, 5).
Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa (Iac.4,10).
Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţa la timpul cuvenit(1 Pet.5,6)
Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui(Ps.33,17).
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi(Ps.50, 18).
Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.(Ps.101,18).
Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieste întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ? (Ps.112, 5-6).
Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte (ps.137, 6).
Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţăndu-se ca cedrii Libanului. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui(Ps.36, 35-36).
Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor (Ps.72, 18-19).
Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri (Ps.17, 30).
Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru(Ps.88, 11).
Nu va locui în casa mea cel mândru(Ps.100, 9).

Tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur

Mândria este rădăcina şi izvorul tuturor fărădelegilor.
Răul cel mare, care a zdruncinat toată lumea, din mândrie a venit.
Nimic nu este mai josnic decât mândria şi nimic nu este mai înalt decât smerenia.
Mândria pierde orice virtute sufletească.
Mândria face necurată toată vieţuirea noastră chiar de am avea curăţie, feciorie, post, rugăciune, milostenie si alte virtuţi.
Nimic nu este atât de străin sufletului creştin ca mândria.
Mândria este dovada sărăciei minţii.
Cu cât mai mult se smereşte omul, cu atât mai mult se înalţă.
Smerenia este pricina tuturor bunătăţilor.
Smerenia înseamnă să fii ponegrit şi clevetit.

Cugetări despre mândrie şi smerenie

Cât de mult iubeşte Dumnezeu smerenia şi cât de mult urăşte mândria vezi în locuri aduse din Sfanta Scriptură(vezi mai sus). (Sfântul Tihon de Zadonsk)