Premise pentru o familie crestina

Pana la o trai o viata de familie, trebuie sa se aiba in vedere ducerea unei vieti cat mai apropiate de implinirea voii dumnezeiesti, pana in momentul unirii prin casatorie. Cu alte cuvinte, este nevoie de o pregatire, inainte de casatorie, care se implineste prin post si rugaciune. Iar mai apoi, dupa casatorie, cei doi soti vor trebui sa fie blanzi unii fata de altii, vor trebui sa suporte cu bunavointa suferintele si sa respinga in mod intelept intrigile omenesti si uneltirile diavolesti.

Parintele Paisie Aghioritul aprecia foarte mult virtutea tinerilor inaintea vietii de familie. "Eu intotdeauna spun cu tarie ca tanarul, inainte de casatorie, trebue sa se straduiasca sa traiasca cat mai duhovniceste si sa-si pastreze curatia, care ii asigura o indoita sanatate. Viata duhovniceasca este de baza pentru orice fel de viata ar urma cineva. Exista oameni casatoriti care traiesc foarte virtuos si astfel se sfintesc. Daca un familist il iubeste pe Dumnezeu si este atras de dragostea Lui, poate dobandi o mare sporire duhovniceasca. Iar odata cu aceasta isi inzestreaza copiii cu virtuti, creand astfel o familie buna, pentru care va lua indoita rasplata de la Dumnezeu. De aceea fiecare tanar trebuie sa aiba drept scop sa se nevoiasca cu marime de suflet, astfel incat sa-si sfinteasca viata pe care o va alege."

Cand copii sunt indrumati de mici cu intelepciune spre Hristos, vor fi ocrotiti in chip nevazut cu mult mai mult decat alti copii de varsta lor, care nu sunt supravegheati de catre parinti. "Si chiar daca vor devia putin atunci cand vor creste, datoria unei varste sau rele prietenii, pe urma iarasi se vor intoarce la El. Pentru ca frica de Dumnezeu si evlavia care au adapat inimile lor inca din varsta copilariei nu este cu putinta sa fie uitate vreodata. Cand parintii isi incredinteaza copiii lor lui Dumnezeu, atunci El este obligat sa-i ajute in lucrurile care nu se pot face omeneste. Daca de pilda, copiii nu asculta, sa-i incredinteze lui Dumnezeu, iar nu sa caute diferite moduri de a-i constrange. Mama sa-i spuna lui Dumnezeu:”Dumnezeul meu, copiii mei nu ma asculta! Eu nu pot face nimic. Ai Tu grija de ei."

Parintele Dionisie Ignat, le sfatuieste pe mame, astfel: "Daca mama spune copilului mereu nu, chiar si pentru lucruri mici, iar uneori si pe nedrept, atunci cand va fi vorba de ceva serios, ca de pilda, cand copilul vrea sa arunce benzina in foc, nu va asculta si va face ceea ce si-a pus in minte, patimind astfel o mare vatamare. Copilul nu intelege ca inauntrul lui nu se ascunde dragoste. De aceea parintii trebuie sa-l faca pe copil sa inteleaga ca, precum lua aminte ca el sa nu se arda cand era mic, astfel trebuie sa faca si acum, cand s-a marit, caci exista un alt fel de foc. Iar copilul trebuie sa ia aminte sa nu dea drepturi diavolului, ci sa-si pastreze harul Sfantului Botez."

Problema educarii copiilor tine si de dragostea dintre soti, pentru ca o dragoste curata intre soti da familiei un climat pasnic si de armonie. Aceasta dragoste este in schimb una care se afla in nobletea duhovniceasca, in jertfirea de sine, iar nu in dragostea mincinoasa, lumeasca si trupeasca. Atunci cand exista dragoste de Dumnezeu prin jertfire de sine, intotdeauna unul se pune in situatia celuilalt, il intelege si il doare. Iar atunci cand cineva il primeste pe aproapele sau in inima sa indurerata, Il primeste pe Insusi Hristos, Care il umple cu si mai multa veselie duhovniceasca. Atunci cand exista dragoste, chiar si departe de s-ar afla unul de celalalt, siliti fiind de imprejurari, se afla aproape, pentru ca dragostea lui Hristos nu poate fi limitata de distante.

Calea sfatuirii cu blandete intre soti este o dovada a iubirii unuia fata de celalalt. Spre exemplu, pot aparea probleme atunci cand copii sunt multi, iar atunci, sfatuirea cu blandete si intelepciune, la care trebuie sa participe si duhovnicul, poate da roade frumoase.

In viata de familie, frumusetea launtrica va trebui sa primeze, fata de cea exterioara, ca rod al unei vietuiri duhovnicesti. Pentru unul care a murit lumii si a inviat duhovniceste nu exista loc de agonie, de frica sau de neliniste, indiferent de greutatile ce se vor ivi in cale. Pentru astfel de crestini, totul are un rost binedefinit, insasi familia fiind vazuta de ei ca o binecuvantare din partea lui Dumnezeu.