Calea mantuirii

Odata, s-a facut sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai tarziu, avva Pior a iesit. A luat un sac, l-a umplut cu nisip si l-a purtat pe umarul lui. Apoi, a pus intr-o traista putin nisip si a purtat-o pe piept.

Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis: sacul cu nisip mai mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar traista cu putin nisip este a fratelui meu si o port inaintea mea, pentru ca ma preocup doar de judecata faptelor lui.

Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte.

Si auzind parintii, au zis: cu adevarat aceasta este calea mantuirii.