De la Alianta Familiilor din Romania:

Monica este o tânără care împarte împreună cu sora ei un apartament din Bucuresti. Nu este o persoană prea bisericoasă si, după cum mărturiseste chiar ea, merge la slujbe în general doar la Crăciun si Pasti. Peste an, rar în câte o duminică. Este fan Queensryche, o formatie de heavy-metal.

În vara lui 2010 Monica a făcut un circuit turistic pe la niste mănăstiri. Atunci a vizitat si mănăstirea Mărcus, situată la vreo 20 km de Sf. Gheorghe. În această mănăstire, prin grija maicii starete, sunt îngrijiti si crescuti o mână de copii orfani, cu vârste cuprinse între câteva luni si 14 ani. Mănăstirea este urcată sus pe un deal, iar iarna conditiile de acces sunt dificile.

Impresionată de lucrarea măicutelor, Monica s-a întors la Bucuresti cu gândul de a ajuta mănăstirea si pe copiii de acolo. După ce a strâns de prin casă câteva lucruri de dat, a trimis un mesaj si prietenilor ei de pe Facebook, întrebându-i dacă pot contribui cu niste lucruri, alimente sau bani. Nu s-a gândit că prietenii ei vor trimite mai departe mesajul ei, care s-a propagat în decurs de câteva săptămâni la câteva zeci de conturi. Asa am intrat si eu în legătură cu Monica.

După ce le-a scris prietenilor de pe internet, Monica s-a gândit să ceară ajutorul unor firme. În urma mesajelor primite, firme cunoscute din domeniul confectiilor, încăltămintei, alimentelor, electrocasnic si nu numai, s-au pus în miscare. Tot felul de ajutoare au început să ia drumul mănăstirii, în transporturi organizate chiar de firme. Alti donatori au trimis bani direct în contul mănăstirii.

Când i-am dus niste haine si încăltăminte, casa Monicăi era plină ochi de ajutoarele primite de la persoane pe care acum câteva zile nici nu le cunostea. În timp ce se gândea cum va transporta zecile de cutii cu alimente si sacii cu haine si încăltăminte la mănăstire, a apărut si solutia, sub forma unei camionete puse la dispozitie de cineva.

Când a trimis acel mesaj pe Facebook, Monica nu se gândea ce amploare va căpăta ideea si gestul ei. A fost uimită de reactia generată si, ascultând-o, nu poti să nu fi impresionat de ce poate face un singur om cu o idee. Acum se gândeste cum ar putea organiza niste ajutoare periodice pentru mănăstire. Credem că va reusi.